În prezentul articol voi aborda problema factorilor direct şi inverşi proporţionali în domeniul achiziţiilor publice. Nu voi prezenta o “reţetă” privind stabilirea factorilor de atribuire a unui contract de achiziţie publică ori o “reţetă” pentru întocmirea Notei Justificative privind alegerea factorilor de atribuire.

În cele ce urmează, voi simboliza prin OUG actul normativ care reglementează achiziţiile publice naţionale şi anume Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

            Conform prevederilor Cap. V, secţiunea a 3-a din OUG şi a Cap. II, secţiunea a 2-a din HG nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, criteriul de atribuire a contractului de achiziţie publică poate fi numai:

În cazul în care atribuirea contractului de achiziţie publică se realizează prin aplicarea procedurii de dialog competitiv, criteriul de atribuire utilizat trebuie să fie numai oferta cea mai avantajoasã din punct de vedere economic.

Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza, în mod clar, în anunţul/invitaţia de participare, precum şi în documentaţia de atribuire, criteriul de atribuire a contractului de achiziţie publică, care, odată stabilit, nu poate fi schimbat pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire.

În cazul în care criteriul utilizat este “preţul cel mai scăzut”, stabilirea ofertei câştigătoare se realizează numai prin compararea preţurilor prezentate în cadrul ofertelor admisibile, fără să fie cuantificate alte elemente de natură tehnică sau alte avantaje care rezultă din modul de îndeplinire a contractului de către operatorii economici participanţi la procedura de atribuire. Oferta care este declarată câştigătoare în acest caz trebuie să îndeplinească specificaţiile tehnice minime considerate obligatorii, astfel cum au fost acestea stabilite în caietul de sarcini.

În cazul în care criteriul utilizat este “oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, stabilirea ofertei câştigătoare se realizează prin aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative sau un algoritm specific de calcul. Algoritmul de calcul, precum şi factorii de evaluare a ofertelor, care vor fi luaţi în considerare în cazul aplicării acestui criteriu se precizează în mod clar şi detaliat în cadrul documentaţiei de atribuire şi vor reflecta metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi.

Atunci când stabileşte criteriile de atribuire, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze modul în care a fost stabilită ponderea factorilor de evaluare, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei.

Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească factorii de evaluare şi ponderea acestora?

Atunci când stabileşte factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care:

a)    nu au o legătură directă cu natura şi obiectul contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;

b)    nu reflectă un avantaj real şi evident pe care autoritatea contractantă îl poate obţine prin utilizarea factorului de evaluare respectiv.

Ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. Pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili o pondere care să reflecte în mod corect:

a)    importanţa caracteristicii tehnice/funcţionale considerate a reprezenta un avantaj calitativ ce poate fi punctat; sau

b)    cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanţii le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerinţele minime prevăzute în caietul de sarcini.

Etapele pentru stabilirea factorilor de evaluare.

E1: Stabilirea ponderilor factorilor tehnici și economici.

Formula de calcul:

F% + T% = 100%, unde:

F% = pondere factori financiar;

T% = pondere factori tehnici.

Factori financiari:

F% = 60% se stabileşte de către autoritatea contractantă. De exemplu: preţul, cost de funcţionare, raport cost/eficienţă.

Factori tehnici:

T% = 40% se stabileşte de către autoritatea contractantă. De exemplu: 40% = termen de livrare (30%) + termen de plată (10%) + alţi factori tehnici.

E2: Stabilirea formulelor de calcul.

E2.1.: Identificarea factorilor direct proporţionali şi invers proporţionali.

a)    Factori invers proporţionali:

Enunţul publicat în invitaţia/anunţului de particiare precum şi în documentaţia de atribuire: “pentru cea mai mică valoare a FACTORULUI … se acordă cel mai mare punctaj”.

Formula de calcul publicată:

Pn = (Fmin / Fn) x Pmax, unde:

                             Pn = punctajul ofertei “n”,

                             F min = valoarea cea mai mică a factorului,

                             Fn = valoarea factorului la oferta “n”;

                             Pmax = cel mai mare punctaj acordat pentru factor.

b)    Factori direct proporţionali:

Enunţul publicat în invitaţia/anunţului de particiare precum şi în documentaţia de atribuire: “pentru cea mai mare valoare a FACTORULUI … se acordă cel mai mare punctaj”.

Formula de calcul publicată:

Pn = (Fn / Fmax) x Pmax, unde:           

                             Pn = punctajul ofertei “n”,

                             F max = valoarea cea mai mare a factorului,

                             Fn = valoarea factorului la oferta “n”;

                             Pmax = cel mai mare punctaj acordat pentru factor.

Exemple de metode de evaluare în aplicarea criteriului de atribuire “oferta cea mai avantajoasă d.p.d.v. economic”[1]

I. Metoda ponderilor.

1. Se stabilesc factorii de evaluare relevanţi în raport cu obiectul contractului

Atenţie !

Preţul este un factor de evaluare obligatoriu.

Exemple de factori de evaluare:

a)    Caracteristici tehnice şi funcţionare;

b)    Performanţe;

c)    Caracteristici privind nivelul calitativ, tehnic sau funcţional;

d)    Caracteristici de mediu;

e)    Raportul cost/eficienţă;

f)     Servicii post-vânzare şi asistentă tehnică;

g)    Termen de livrare sau de execuţie;

h)    Costul de funcţionare;

i)     Costul serviciilor de întreţinere;

j)     Costul consumabilelor;

k)    Costul de întreţinere pe toată durata vieţii.

2. Se alocă fiecărui factor de evaluare o pondere care trebuie să determine:

a)    Un avantaj economic cuantificat;

b)    Cuantumul valoric al avantajului cuantificat;

c)    Gradul de importanţă al factorului de evaluare în raport cu necesităţile AC.

Atenţie !

Ponderile individuale ale factorilor de evaluare trebuie să însumeze 100 de procente.

3. Se stabilesc subfactori clari de evaluare pentru fiecare factor de evaluare. Aceştia trebuie să fie cuantificabili.

4. Se stabileşte metodologia de punctare.

II. Metoda calităţii.

1.    Se stabilesc factori de evaluare referitori la performanţe, caracteristici tehnice, funcţionale etc.

2.    Se stabileşte o grilă de punctare a factorilor aleşi.

Observaţie: de regulă, se stabileşte ca oferta care nu întruneşte 50% din punctaj să fie respinsă.

3.    Metodologia de punctare: << varianta 1 >> metoda preţului unui punct de calitate

3.1.  Se evaluează ofertele tehnice;

3.2.  Se acordă punctajul în conformitate cu grila de punctare;

3.3.  Pentru fiecare ofertă se împarte preţul la numărul de puncte obţinut în urma evaluării tehnice, obţinându-se preţul unui punct de calitate [lei/punct] pentru fiecare ofertă în parte.

3.4.  Este declarată câştigătoare oferta cu cel mai mic preţ al punctului de calitate.

4.    Metodologia de punctare: << varianta 2 >> metoda calităţii primite pentru o unitate monetară plătită

4.1.  Se evaluează ofertele tehnice;

4.1.  Se acordă punctajul în conformitate cu grila de punctare;

4.2.  Pentru fiecare ofertă se împarte numărul de puncte obţinut în urma evaluării tehnice la preţul ofertei,   obţinându-se numărul de puncte primite [punct/lei] pentru o unitate monetară.

4.3.  Este declarată câştigătoare oferta cu cel mai mare punctaj de calitate obţinut pentru o unitate monetară ce urmează să fie plătită.

Laurenţiu Bogdan NOVĂCESCU

Expert Achiziţii Publice