Contravenţii în achiziţii publice. Partea a 3-a

Titlul articolului: Contravenţii în achiziţii publice. Partea a 3-a.

În prezentul articol voi continua abordarea problemei contravenţiilor în domeniul achiziţiilor publice, aşa cum sunt ele prezentate la art. 293 din OUG nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare. În cele ce urmează, acest act normativ îl voi simboliza prin OUG.

Prezentarea o voi face într-o altă ordine decât cea din actul normativ precizat mai sus, şi anume în ordinea descrescătoare a amenzilor prevăzute pentru sancţionarea acestora. Astfel, am identificat şase niveluri pe care le prezint mai jos. Voi continua cu cel de al doilea şi al treilea nivel identificat de mine. În articolele anteriore am prezentat primele 12 sancţiuni ale nivelului 1.

Al doilea nivel sancţionează următoarele contravenţii cu amendă de la 50.000 RON la 100.000 RON:

Încălcarea prevederilor referitoare la divizarea contractul de achiziţie publică.

Este vorba de regula generală prevăzută la art. 23 din OUG conform căreia: „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei OUG care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice”.

În opinia mea, o greşeală a autorităţilor contractante constă în subevaluarea valorii estimate a contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit. În practică, această subevaluare este justificată prin lipsa fondurilor din bugetul autorităţii contractante. Această subevaluare se face de cele mai multe ori în vederea aplicării procedurii cerere de oferte.

În opinia mea, o altă greşeală a autorităţilor contractante în elaborarea valorii estimate a contractului de achizţie publică, constă în faptul că evaluează acel contract în funcţie de codul CPV (vocabularul comun al achiziţiilor publice) şi nu în funcţie de necesitate, aşa cum ar fi normal. Este adevărat că o necesitate poate avea mai multe coduri CPV, dar asta nu dă dreptul autorităţii contractante să divizez acea necesitate în mai multe coduri CPV.

Ce înseamnă codul CPV?

Conform definiţiei dată de OUG (art. 3, lit. y) codul CPV „desemnează nomenclatorul de referinţă aplicabil contractelor de achiziţie publică, adoptat prin Regulamentul nr. 2.195/2002/CE al Parlamentului European şi al Consiliului privind vocabularul comun al achiziţiilor publice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 340 din 16 decembrie 2002, asigurând corespondenţa cu alte nomenclatoare existente”.

După cum se poate observa, definiţia face trimitere la un Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului. Acest Regulament a fost modificat prin Regulamentul nr. 213/2008/CE, prin care s-a revizuit vocabularul comun al achiziţiilor publice (codul CPV) şi se aplică de la 15 septembrie 2008. Dacă este să studiem un pic Anexa I din Regulamentul nr. 213/2008/CE, vom observa că structura CPV se compune dintr-un:

Vocabular principal care se bazează pe o structură ramificată de coduri de până la nouă cifre, cărora le corespunde o denumire care descrie produsele, serviciile şi lucrările care reprezintă obiectul contractelor de achiziţie publică;

Vocabular suplimentar care se compune dintr-un cod alfanumeric de până la cinci caractere, căruia îi corespunde o denumire care permite completarea descrierii obiectului contractelor de achiziţii. Acest vocabular suplimentar oferă informaţii suplimentare privind natura sau destinaţia specifică a bunurilor care urmează să fie achiziţionate.

Care dintre cele două vocabulare CPV se utilizează în practică?

Din păcate, în practica achiziţiilor publice se utilizează numai vocabularul principal (codul CPV compus din nouă cifre) şi deloc cel de al doilea vocabular. În opinia mea, acest lucru este determinat de modul tehnic în care a fost conceput SEAP. Departe de mine să critic SEAP, chiar sunt un susţinător al acestuia, dar SEAP a fost creat să recunoască numai vocabularul principal. Cred că, de aici „frica” autorităţilor contractante de a lucra şi cu vocabularul suplimentar.

Care sunt pragurile care trebuie avute în vedere la calcularea valorii estimate a unui contract de achiziţie publică?

Primul prag:

Primul prag este reglementat de prevederile art. 19 din OUG şi se referă la achiziţia directă. Dacă valoarea estimată a contractului de achiziţie ce urmează să fie atribuit este mai mică sau egală decât pragurile de la art. 19 din OUG, atunci autoritatea contractantă poate atribui acel contract prin achiziţie directă. Dacă valoarea estimată a contractului de achiziţie ce urmează să fie atribuit este mai mare decât pragurile de la art. 19 din OUG, atunci autoritatea contractantă compară valoarea estimată cu pragul al doilea.

Sugerez autorităţilor contractante atunci când iniţiază o achiziţie directă să o facă cu ajutorul Catalogului de produse/servicii/lucrări din SEAP. Achiziţionând cu ajutorul SEAP creşte procentul de realizare a achiziţiilor prin mijloace electronice şi astfel veţi îndeplini obligaţia prevăzută la art. 66 indice 1 din HG nr. 1660/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Neîndeplinirea acestei obligaţii onstituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 RON la 35.000 RON, conform prevederilor art. 66 indice din HG nr. 1660/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Al doilea prag:

Al doilea prag este reglementat de prevederile art. 124 din OUG şi se referă la procedura de atribuire cerere de oferte. Dacă valoarea estimată a contractului de achiziţie ce urmează să fie atribuit este mai mică decât pragurile de la art. 124 din OUG dar mai mare decât pragurile de la art. 19 din OUG, atunci autoritatea contractantă poate atribui acel contract utilizând procedura de atribuire cerere de oferte. Dacă valoarea estimată a contractului de achiziţie ce urmează să fie atribuit este mai mare sau egală decât pragurile de la art. 124 din OUG, atunci autoritatea contractantă atribui acel contract utilizând procedura licitaţia deschisă sau licitaţia restrânsă ori celelalte proceduri de atribuire menţionate ca excepţii la art. 20, alin. (2) din OUG (dialogul competitiv, negocierea şi cererea de oferte).

Al treilea nivel sancţionează următoarele contravenţii cu amendă de la 20.000 RON la 100.000 RON:

Încălcarea regulilor de publicitate cu privire la anunţul de atribuire.

Anunţul de atribuire este reglementat la Cap. II, secţiunea a 5-a, paragraful 4 din OUG.

Care este termenul de publicare al anunţului de atribuire?

Conform prevederilor art. 56 din OUG, anunţul de atribuire trebuie publicat în termen de 48 de zile:

de la data finalizării procedurii de atribuire,

de la data finalizării unui concurs de soluţii prin stabilirea concurentului câştigător,

de la data atribuirii unui contract de achiziţie publică printr-un sistem dinamic de achiziţii.

Unde se publică anunţul de atribuire?

Conform prevederilor art. 57 din OUG, anunţul de atribuire se publică în SEAP, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi opţional în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, Achiziţii publice.

Atenţie la noile praguri pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene!

Conform Regulamentului UE nr. 1.336/2013 publicat la data de 14 decembrie 2013, noile praguri valorice sunt următoarele:

valoarea de „400.000 EUR”, corespunzătoare valorii estimate a contractelor de bunuri şi servicii se înlocuieşte cu „414.000 EUR” începând cu data de 1 ianuarie 2014 până la data de 18 aprilie 2016;

valoarea de „5.000.000 EUR” corespunzătoare valorii estimate a contractelor de lucrări se înlocuieşte cu „5.186.000 EUR” începând cu data de 1 ianuarie 2014 până la la data de 18 aprilie 2016.

Reglementările referitoare la achiziţiile publice sunt transpuse prin Directiva P.E.C.U.E. nr. 24/2014 – publicată la data de 28 martie 2014, în vigoare de la data de 18 aprilie 2016.

Laurenţiu Bogdan NOVĂCESCU

Expert Achiziţii Publice