Costul ridicat al muncii, modul complicat de administrare a taxelor, numarul mare de taxe parafiscale sau inventivitatea fiscala (ex. taxa pe stalp) pericliteaza atat competitivitatea Romaniei la nivel european, cat si mediul concurential local,  arata o analiza a casei de avocatura Ionescu si Sava.

"Fiscalitatea inseamna mult mai mult decat nivelul taxelor si impozitelor pe care le aplica autoritatile centrale si locale intr-un stat: la fel de importante sunt si usurinta cu care aceste taxe si impozite pot fi administrate de catre mediul de afaceri (declararea si plata lor, modul de calcul, modul de contestare, etc.), dar si gradul de colectare sau numarul si cuantumul taxelor parafiscale – diverse comisioane, taxe pentru emiterea unor documente sau prestarea unor servicii de catre autoritati", declara Radu Ionescu, managing partner al casei de avocatura Ionescu si Sava. 

Astfel, arata analiza Casei de Avocatura Ionescu si Sava, chiar daca la prima vedere nivelul impozitarii in Romania pare competitiv la nivel european – prin prisma cotei unice – practica economica demonstreaza ca lucrurile stau cu totul altfel. Principalele probleme care submineaza aceasta competitivitate fiscala a Romaniei sunt:

• Costul ridicat al muncii – chiar si cu ultima reducere a CAS acest cost este printre cele mai mari din Europa;
• Modul complicat de administrare a taxelor (formulare numeroase, plati diverse, inexistenta facilitatilor de plata online) – ceea ce se reflecta in costurile pe care trebuie sa le suporte mediul de afaceri;
• Procedura complicata si durata foarte mare a solutionarii cererilor de rambursare a sumelor datorate de stat, in principal rambursarile de TVA – cu impact asupra lichiditatilor de care dispun companiile si implicit asupra costurilor de finantare;
• Numarul mare de taxe parafiscale;
• Inventivitatea fiscala (ex. taxa pe stalp);
• Lipsa de predictibilitate – ceea ce pune la indoiala posibilitatea de a intocmi si pune in practica planuri pe termen lung.

Consideratiile de mai sus vizeaza, la prima vedere, doar pozitia Romaniei, ca “furnizor de taxare” pe ceea ce se poate numi “piata taxarii” – o piata de reglementare in care operatorii multinationali se orienteaza catre furnizorii cei mai competitivi. Toate aceste aspecte ce tin de politica fiscala afecteaza insa in mod semnificativ si pozitia concurentiala a fiecarei companii romanesti, in conditiile unei piete comune, in care furnizori de servicii si produse din state cu politici fiscale diferite se intalnesc si concureaza pe aceeasi piata.

Astfel, lasand la o parte companiile active in sectoare cu nivel scazut de calificare (unde Romania are inca un avantaj competitiv dat de nivelul scazut al salarizarii), companiile romanesti pot avea un dezavantaj evident in raport cu competitorii lor din tari in care politica fiscala este mai avantajoasa. Important nu este doar nivelul impozitarii (care nu mai este de mult unul competitiv, asa cum era in 2004), ci si costurile conexe ale fiscalitatii din Romania – rezultate din factorii descrisi mai sus.

Distorsiuni concurentiale determinate de politica fiscala, in sens larg, apar insa si intre jucatorii de pe piata interna, sau chiar de pe piete mai mici, locale. Faptul ca, potrivit unor statistici publicate de Comisia Europeana, gradul de colectare a TVA se situeaza putin peste 50% din sumele datorate releva un lucru ingrijorator – si anume ca jumatate din actorii economici, care joaca cinstit si respecta regulile fiscale, se confrunta cu concurenta injusta a actorilor economici care nu achita taxa.

In lipsa unor masuri care sa asigure colectarea unitara si tratamentul egal al tuturor actorilor de pe piata romaneasca, principiile pietei isi vor spune cuvantul si din ce in ce mai multe companii vor migra spre piata gri, pentru a putea face fata concurentei.

Acelasi fenomen este foarte vizibil si pe pietele in care costul muncii este substantial – cum ar fi serviciile de paza – in care licitatii publice sunt castigate cu 5-6 lei pe ora, in conditiile in care un calcul simplu arata ca sub 8 lei pe ora fie nu se respecta salariul minim pe economie, fie nu se respecta numarul maxim de ore de munca permis de codul muncii, fie (evident) nu se platesc taxe.

De asemenea, sunt piete specifice in care politica fiscala creeaza distorsiuni concurentiale clare – spre exemplu, pe piata inchirierilor de imobile cu destinatia de locuinta, exista un dezavantaj evident al proprietarilor persoane juridice fata de proprietarii persoane fizice, din punct de vedere al impozitului pe cladiri – desi toti ofera acelasi serviciu si satisfac aceeasi cerere. Solutia ceruta de mediul de afaceri de foarte multa vreme este impozitarea cladirilor in functie de destinatia lor, si nu de calitatea proprietarului.

„Acestea sunt doar cateva exemple privind impactul pe care mediul fiscal il are asupra pozitiei concurentiale a intreprinderilor romanesti. Daca putem intelege ca nu este treaba statului sa creeze locuri de munca, este cu siguranta treaba statului sa creeze un mediu concurential corect si stabil si mai ales sa-si creeze siesi, ca stat, o pozitie avantajoasa pe ceea ce numeam mai sus piata taxarii”, declara Radu Ionescu, managing partner al casei de avocatura Ionescu si Sava.