Majoritatea cartilor de coaching povestesc cum coachingul provine din sportul de performanta si prin coachngi poti sa obtii performante exceptionale, sa iti realizezi orice vis, sa trezesti uriasul din tine, sa atingi stilul luxos de viata pe care il doresti si il meriti.Toate acestea sunt bune si frumoase, insa in baza lecturii a cateva sute bune de carti de psihoterapie, self-help si coaching si in urma a zeci de sedinte de terapie si coaching, am observat unele probleme redundante: Societatea noastra este obsedata cu gasirea fericirii. Sigur cautarea fericirii este un drept consemnat si in Constitutia USA si este natural si normal sa cautam sa fim fericiti. Insa transformarea gasirii fericirii si evitarii nefericirii in obsesie duce la nefericire Cresterea nivelului de viata nu dus automat la cresterea fericirii Industria de carti de self-help, coaching si psihoterapie este ineficienta in raport cu promisiunile comerciale Eforturile pe care le depunem pentru a elimina negativitatea, lipsa de incredere in sine, indoiala, tristetea cauzeaza pe termen lung starile de nesiguranta, anxietate si nefericire Ne inflacaram la ideea unor dorinte ( o casnicie fericita, o cariera de broker de succes, etc) si le ridicam la rang de obiective pe cre TREBUIE sa le obtinem. Devenim atasati de ele si daca esuam e o catastrofa. Perfectionismul este o dorinta manata de anxietatea de a evita orice forma de esec. A imbratisa complet esecul inseamna a abandona teama continua de a face un pas gresit sau de a „rata a oportunitate”. Atunci ne relaxam complet. Cand avem succes, ne intarim dar succesul nu poate dura la infinit si cand ne prabusim intelegem adevaratul nostru eu. Multe carti si guru de self-help considera o tragedie pentru ca nu ne-am fructificat talentul natural. E o poveste intreaga aici, despre cat un talent este natural, cat antrenat si despre cat am utilizat in viata „oportunitatile avute” (promit sa scriu un articol pe aceasta tema…candva…). In trecut un esec era etichetat ca o experienta si omul nu era considerat un ratat. Aparitia agentiilor de rating, implica incadrarea unui om intr-o categorie sau alta si punerea stampilei de ratat. De aceea oamenii se straduiesc sa ramburseze creditele, sa nu faca greseli in cariera, sa nu aibe cazier, sa „afiseze” o anumita imagine a vietii private si sa evite eticheta de LOSER. Ne consideram „nemuritori” – moartea se intampla doar la altii. Nu reflectam si nu suntem pregatiti pentru ea. Optimismul exagerat din self help ne da iluzia imotalitatii si a existentei mereu a unui viitor in care ne perfectionam, ne dezvoltam, progresam, etc. Exacerbarea nevoilor fundamentale ale unui om nu duce la rezolvarea lor. De exemplu exacerbarea dorintei noastre de a obtine siguranta si protectie, ne duce spre irationalitate si scade protectia si siguranta noastra in loc sa o creasca Esecul nu este esantionat si masurat, doar succesul este studiat. Deoarece nu exista date despre esec si oamenii nu vorbesc despre el, nu putem distinge clar ce au facut persoanele care au succes ca sa aibe succes. COACHING PENTRU LENESI – s-a nascut prin adaugarea la principiile clasice ale coachingului adlerian, a altor principii care sa permita in paralel cu sedintele de coaching, construirea unui stil de viata mai flexibil, mai adaptat si mai eficient in fata problemelor contemporane. Nu as dori o intelegere gresita, cum ca acest program evita efortul, provocarile, performanta sau recompenseaza lenea si delasarea. Insa din punctul meu de vedere, al unui om cu multe esecuri, slabiciuni, lenes, cu rateuri, cu probleme nerezolvate si amanate, consider ca avem nevoie de o alta abordare interioara si exterioara, mult mai flexibila si mai adaptabila. PRINCIPII DE LUCRU: Acceptarea reala – nu are rost sa ne dispretuim in prezent si sa ne „acceptam” doar cand vom fi mai bogati, mai sportivi, mai educati sau mai…altfel! Aici si acum invatam sa ne iubim neconditionat asa cum suntem, pentru ca transformarea va porni de la persoana care suntem acum. „Noua persoana” pe care o dorim, nu va pica din spatiul cosmic, suntem tot noi ca urmare a eforturilor noastre de a ne schimba Este recomandat sa facem distinctie intre optimismul rational (care este benefic conform studiilor) si optimismul irational (care sta la baza fiecarei crize economice) Este recomandat sa distingem lucrurile asupra carora avem control de cele asupra carora nu avem control. Este bine sa incercam sa influentam pozitiv ce putem schimba, insa este o iluzie sa credem ca putem schimba totul. Exista o diferenta dintre acceptare si resemnare. Nu se recomanda resemnarea, insa neacceptarea a ceea ce nu putem influenta este complet irationala Nu suntem acelasi lucru cu mintea noastra si corpul nostru. In majoritatea filozofiilor ezoterice se face distinctia dintre mintea noastra (Eu) si partea eterna (SINELE). Daca ne identificam doar cu mintea si corpul nostru, tot timpul vom alerga sa satisfacem ce doreste mintea si corpul nostru. Aceasta este cea mai sigura cale spre nefericire continua! Un stil de viata fundamentat pe ratiune (precum cel al stoicilor) ne ofera liniste si pace interioara. Nelinistea si nefericirea apar doar din credintele noastre despre ce se intampla. Nu cred ca in momentul in care iti doresti un lucru, „universul conspira la realizarea sau nerealizarea dorintei tale”. Efortul nostru de a impiedica aparitia unor ganduri sau a unor comportamente determina, in mod ironic, prevalenta acestora. Cand spui „Nu te gandi la elefanti..” iti dai seama la ce te gandesti imediat. Cand scanam mintea noastra de ganduri negative, pentru a le inlocui cu ganduri pozitive, accentuam gandurile negative. Sau poate ne vom autosabota pentru ca vom gandi ca nu gandim destul de pozitiv pentru a elimina gandurile negative. In loc sa ne luptam sa controlam gandurile ca ceva ar putea merge rau, putem imbratisa in fata si aceasta posibilitate – VIZUALIZARE NEGATIVA. Nu ne dorim sa se intample, dar suntem constienti ca se poate intampla si mult mai pregatiti in caz ca se intampla. VIZUALIZAREA NEGATIVA previne adaptarea hedonica, pentru ca suntem constienti ca ceea ce avem ni se poate lua intr-o clipa si atunci apreciem mai mult, din nou, tot ceea ce avem. In plus, cand lucrurile merg prost, avem surpriza placuta sa constatam ca nu merg chiar asa prost cum ne-am inchipuit (intervin factori compensatori, inimaginabili initial, care limiteaza dezastrul) Suntem constienti de nevoile noastre fundamentale, dar nu este nevoie sa le exacerbam. In exemplul cu nevoia de siguranta, ne intelegem aceasta nevoie si luam masuri de baza pentru satisfacerea acestei nevoi. Suntem insa constienti ca peste un anumit nivel, aceste masuri ne consuma resurse pretioase si duc la scaderea sigurantei. Fericirea si multumirea vin la pachet cu acceptarea unui anumit grad de nesiguranta Setarea obiectivelor este pozitiva insa ele sunt in proces continuu de ajustare. Rigiditatea in obiective este foarte mare. Exista si o tehncia in coaching prin care poti inainta intr-o directie fara obiective clare, doar in baza lucrurilor facute intuitiv. E o flexibilitate care regleaza din mers ce iti doresti, directia spre care te indrepti si metodele prin care ajungi acolo, in functie de ceea ce dispui. Cand avem succes, ne intarim dar succesul nu poate dura la infinit si cand ne prabusim intelegem adevarata noastra natura. Oricat de mult succes am avea, vom intalni si esecul, iar esecul este un mod mai profund de a invata. Este la moda sa spui ca ai invatat din esecuri si asa ai ajuns sa ai succes. Imbratisarea si intelegerea esecului este mult mai profunda. Pana la urma viata noastra este un sir de esecuri si succesuri, esecul ultim fiind cel fizic, pentru ca murim. Nu ne simtim comfortabil cu esecul, frica de esec este mare si noi cautam sa ingropam esecul, nu sa il intelegem cu adevarat. Exista doua axe ale fericirii – axa hedonica si axa sensului in viata. Daca nu mergem cu amandoua in ritmuri asemanatoare nu vom trai un nivel inalt al fericirii. Paradoxul fericirii este ca o atingi in momentul in care incetezi sa alergi obsesiv dupa fericire