Cum iti dai seama ca cineva minte din frica de a nu fi descoperit, iar altul minte pentru ca vrea sa isi salveze viata ? In 25 de ani de cand am ales sa fiu detectiv particular, o meserie care, credeti-ma scoate peri albi, am cunoscut toate neamurile de prosti, infractori, si alte soiuri mizere de oameni. Insa cel mai mult m-a socat faptul ca atunci cand om simte frica de a fi descoperit, incepe sa se balbaie si chiar sa faca gesturi necugetate.

Nu am sa povestesc cazul, am sa spun istoria dovezilor. Este cel mai corect mod de a relata firul unei crime. Totul a inceput cu moartea unei tinere de 21 de ani. In buzunarul de la piept am gasit un bilet mazgalit cu ceva ce semana cu o felie de pizza. Interiorul desenului continea literele P si H . Pentru primele ore am crezut ca ar fi vorba de initialele unui nume, dar totusi de ce ar fi scrise in interiorul unei felii de pizza ? 

Dupa ce am rumegat ideea vreo cateva zile, mi-am adus aminte ca atunci cand tineam biletul in mana pentru a-l citi, varful desenului era inspre dreapta fata de locul unde fata murise.

Este clar ca pentru meseria de detectiv particular, ai nevoie de o memorie vizuala fantastica, altfel esti mort in meseria asta. Am pornit-o la drum, si chiar la cateva sute de metri de locul cu pricina, am gasit o tejghea unde cica se facea pizza. Sau asa scria pe ghereta. Oricum scrisul abia se mai distingea.

Ceva mi-a atras atentia in mod expres. Langa acea ghereta, la cativa metri erau cred ca vreo cinci sau mai multi dulai ce latrau de zor la mine. Am plecat de-acolo cand am vazut ca se tot apropiau de mine.

Munca de detectiv particular, inseamna sa ai multa rabdare si perseverenta. Am inceput sa vad ce alte lucruri se petrecusera in acel perimetru. Un bun prieten de la politie imi trimite pe mail un document despre o actiune mai ampla a politistilor anti-drog. Unul din capii comertului cu droguri din zona, Peter Han reusise sa scape. Totul a devenit limpede. 

Evident ca dupa vreo cateva saptamani de filaj si amplasat de microfoane pana si in buda celui mai penibil bar pe care l-am vazut in viata mea, am ajuns la o intalnire cu individul. Cand, l-am luat la interogatoriu, acesta a incercat de cateva ori sa arunce cu… masa, scaunul… in mine. Meseria asta de detectiv particular implica si confruntarea cu oameni in cele mai disperate si disperante stari. Dupa ce i-am pus pe masa biletul gasit la tanara, spunandu-i de unde il am, acesta a inceput sa rada, crezand ca blufez. Insa dupa ce a vazut pozele facute la morga, a intrat in panica.

Evident dupa trei ore de interogatoriu, am inteles motivele pentru biata fata si-a curmat viata. Batai, scandaluri, dar si alte situatii pe care mi-e greu sa le mentionez. In toti anii astia de cand lucrez ca detectiv particular, nu am avut o placere mai mare, decat cea in momentul cand l-am pocnit pe individ pentru a-l prinde si a-i arata finalul povestii fetei ce l-a iubit.