Lipoamele, chisturile sebacee și furunculii sunt afecțiuni cărora nu le dăm atât de multă importanță, dar care ne pot influența negativ viața, fiind incomode, uneori chiar foarte dreroase și, cu siguranță, inestetice. Pentru a afla exact ce sunt și cum le putem trata, am abordat acest subiect cu specialiștii de la Ovidius Clinical Hospital.

„Lipomul, cea mai comună formaţiune benignă a ţesutului celular, reprezintă o proliferare a celulelor ţesutului adipos într-o capsulă fibroasă şi subţire, ce se găseşte, de obicei, chiar sub piele. Acestea se află, de cele mai multe ori, la nivelul trunchiului, gâtului, șoldurilor, părţii superioare a braţelor sau axilă, dar pot apărea oriunde la nivelul corpului. Putem vorbi de unul sau mai multe lipoame sau chiar despre lipomatoză generalizată.‟, ne-a explicat dr. Alina Vîncă, Medic specialist chirurgie generală.

Lipomul poate apărea la orice vârstă, dar mult mai frecvent la persoanele de vârstă medie, atât la femei cât şi la bărbaţi. Se pare însă că lipoamele multiple pot apărea mult mai frecvent la bărbaţi. Cauza apariţiei lipomului nu este pe deplin înţeleasă, dar etiologia acestuia pare a fi virală.

„Chiar și o mică leziune poate duce la dezvoltarea acestei formaţiuni. Obezitatea însă nu duce la apariţia lipoamelor, acestea fiind generate de obicei de localizarea asimetrică a grăsimii. Formațiunea este mică, de la 1 la 3 cm, şi se simte chiar sub piele, este mobilă, are o consistență moale, gelatinoasă, nu este dureroasă, rămâne la aceeaşi mărime mult timp sau creşte foarte încet, de aceea pacientul evită să se adreseze medicului specialist.

De obicei, cel mai neplăcut simptom este localizarea sau creşterea în mărime a lipomului, care face că acesta să fie vizibil.

Lipomul poate fi diagnosticat doar prin simplă lui apariţie, sau prin efectuarea unei echografii de părţi moi, pentru a exclude o posibilă tumoră cutanata de origine malignă.‟, a adăugat specialistul.

Medicul chirurg poate pune diagnosticul de lipom pe baza examenului fizic (tumoră bine delimitată faţă de ţesuturile din jur, de consistență moale, mobilă la apăsare şi de cele mai multe ori nedureroasă). În cazul în care există o suspiciune de liposarcom, medicul poate efectua o biopsie  (tumoră se trimite la examen histopatologic), ecografie de părţi moi, RMN, CT.

În general, lipomul nu necesită un tratament specific. Nu se cunoaşte încă un tratament pentru prevenirea apariţiei și creşterii acestora.

„Lipomul poate fi extirpat chirurgical dacă simptomele se agravează, cum ar fi în cazurile în care lipomul devine dureros sau sensibil, se infectează în mod repetat, supurează,

intervine în mişcare sau în funcţionalitatea zonei respective, creşte în dimensiuni, devine inestetic. Cele mai multe lipoame pot fi excizate chirurgical de către medicul specialist în clinică de chirurgie în condiţii de ambulatoriu, adică fără internare, pacientul fiind sub anestezie locală şi ulterior intervenţiei, acesta putând să-şi reia activităţile cotidiene, fără recomandări speciale ulterioare.‟, a precizat dr. Vîncă de la Ovidius Clinical Hospital.

Intervenţia chirurgicală este de mică amploare, cu riscuri minime pentru pacient, incizia urmând a fi suturată cu fire speciale resorbabile, ce oferă un aspect estetic deosebit cicatricii postoperatorii.

Chistul sebaceu este un tip de chist comun, situat sub piele. Este localizat cu predilecţie pe scalp, faţă, trunchi, organe genitale (scrot, labii), dar poate să apară la nivelul oricărei suprafeţe tegumentare. Cauza apariţiei sale este astuparea canalului de evacuare al glandei sebacee, cel mai adesea de către cheratină din piele. Aceasta duce la acumularea secreției glandei (sebum – cu aspect şi miros caracteristic) într-un înveliş în formă de sac, care creşte treptat în dimensiuni. În timp, creşterea volumului sau alte traumatisme, duc la fisurarea sacului şi infectarea conţinutului, care se transformă într-un abces dureros, mai dificil de tratat. Ce spun medicii despre acest lucru?

„Ca la orice formaţiune care apare în organism, tratamentul tipic este îndepărtarea chirurgicală, urmată de sutură. Operaţia elimină conţinutul chistului împreună cu învelişul, prevenind astfel recidiva. Toate formaţiunile excizate se examinează la microscop (examen histopatologic), deşi majoritatea chisturilor sunt benigne.

Tratamentul este exclusiv chirurgical şi vizează excizia întregii glande cu tot cu conţinutul retenționat. Suprainfecțiile repetate anterioare pot duce la formarea de ţesut cicatricial şi aderenţa chistului la ţesutul adiacent, ceea ce poate conduce la ruperea chistului în momentul operator şi excizie incompletă sau defectuoasă. Dacă excizia este completă, nu apar recurente.

Dacă chistul s-a infectat şi s-a transformat într-un abces, tratamentul constă în antibiotice şi eliminarea prin incizie a puroiului, urmată de închiderea plăgii prin pansamente sau sutură secundară. Tratamentul este mai dureros, de durata mai lungă, iar cicatricea rămasă poate fi mai inestetică.‟, ne-a detaliat ce această dată dr. Dr. Mihai Hrițcu, medic specialist chirurgie generală la Ovidius Clinical Hospital.

Dacă pacientul are predispoziţie la formarea de chiste sebacee, atunci se pot forma noi leziuni în alte zone. Intervenţia se face sub anestezie locală asigurând un comfort deplin al pacientului în timpul operator.

Furunculul este o afecţiune a pielii care are drept cauză infecţia foliculilor de păr, ce are ca rezultat acumularea locală de puroi şi ţesut necrotic. Mai multe furuncule alăturate pot conflua între ele conducând la formarea de carbunculi. Furunculele se prezintă că noduli cutanati cu conţinut purulent, calzi la atingere şi extrem de dureroşi. În centrul furunculului se poate observă un punct alb sau gălbui prin care se se poate drena spontan puroi. La unele persoane apariţia furunculelor poate fi precedată de senzaţie de mâncărime locală.

Localizarea cea mai frecventă a furunculelor se face la nivelul spatelui, abdomen, axile, umeri, faţă, nas, coapse şi fesier dar pot apare şi în alte zone.

„În cazul infecţiilor severe, apariţia mai multor furuncule poate fi însoţită de febră şi mărirea în volum a ganglionilor adiacenţi. Dacă apariţia de furuncule se face în mod recurent această afecţiune poartă numele de furunculoză.

Dintre factorii de risc pentru apariţia furunculozei menţionăm portajul bacterian intranazal, diabetul zaharat, obezitatea, neoplazii, malnutriţia şi medicaţia citostatică, toate acestea necesitând investigaţii ce pot fi efectuate în cadrul clinicii noastre.

Tratamentul constă în incizarea leziunii urmată de drenaj asociat cu terapie antibiotic local şi sistemic. Foarte importantă este consulația de specialitate în care sunt analizate cauzele şi istoricul apariţiei acestor leziuni. De asemenea, vă sunt explicate măsurile de prevenţie şi vă sunt indicate analizele de laborator pentru depistarea eventualelor afecţiuni asociate.‟, am fost asigurați de dr. Hrițcu.

Nu uitaţi, însă, că cel mai bun tratament pentru orice boală este prevenţia! De aceea fiecare persoană care observă apariţia unei formaţiuni anormale la nivelul organismului trebuie să se adreseze medicului pentru consultaţie de specialitate. Deoarece multe formaţiuni seamănă între ele, doar medicul este cel care poate pune diagnosticul (cât mai precoce) unor boli grave, potenţial letale, sau dimpotrivă, al unei afecţiuni banale, care să vă calmeze neliniştea.